“POLLYANNA” e o carte frumoasă, iar cărțile frumoase nu le atingi cu analize clinico-abstracte, așa cum nu pui mâna umedă și murdară pe fluturi – Editura Humanitas
Am primit această carte minunată în urma
participării cu elevii la un concurs destinat importanței orei de religie în
viața lor, iar "întâlnirea" cu povestea Pollyannei m-a ajutat sa îmi
reașez în suflet valori morale autentice, pe care să le împărtășesc elevilor și
nu numai lor, pentru că prezentarea cărții în cadrul activităților din cadrul
proiectului cultural-filantropic "Dăruind vei dobâdi" a fost extrem
de bine primită, apreciată și îndrăgită de tinerii din Centrul de Zi al
Persoanelor cu Dizabilități, de elevi, profesori și de către toate persoanele
implicate în proiect. Am prezentat-o ulterior în cadrul orelor de religie și o
recomand cu drag părinților, fiind un model
la care se pot raporta și un reper important în educarea copiilor.
Din această
carte am descoperit împreună taina
mulţumirii prinsă în jocul pe care fetiţa l-a învăţat de la tatăl ei şi pe
care l-a împărtăşit tuturor oamenilor pe care i-a cunoscut, reuşind să schimbe
atitudini, vieţi, destine: “dacă mereu
cauţi lucruri bune şi frumoase, cele urâte şi rele dispar...” iar îndemnul
Părintelui Teofil confirmă acest lucru:
“Cartea aceasta am cunoscut-o în anul 1944. Aveam, pe atunci, cincisprezece
ani. Ea mi-a fost de mare folos, mai cu seama prin tema ei. Din ea am aflat că
un creştin trebuie să fie mereu mulţumit, pentru că Dumnezeu aşa îl vrea pe om,
să fie mulţumit. Citind această carte, am luat aminte la tema ei, am luat
aminte la faptul de a fi mulţumit şi, cu toate că nu mi-am urmărit mulţumirea
în mod artificial, am avut în vedere totdeauna să mă mulţumesc cu ce mi-a
rânduit bunul Dumnezeu. Cartea mi-a plăcut mult atunci când am citit-o pentru
prima dată şi mi-a părut rău că n-am regăsit-o de-a lungul anilor ce au trecut,
deşi mereu m-am interesat de ea şi am recomandat-o celor cu care am venit în
legătură”.
Moisa Karina, elevă, clasa a-X-a A: "Deși Pollyanna pare a fi o
carte destinată exclusiv copiilor, constați ascultând povestea prinsă în taina mulțumirii că, din contră,
Pollyanna constituie un impuls, un îndemn spre conturarea unor valori autentice
cu puternică amprentă creștină. Autorul creează un personaj inspirațional mai
ales dacă îl percepem din perspectivă creștină. Jocul mulțumirii, pe care fetița îl propune fiecărei persoane cu
care interacționează devine un joc al schimbării interioare, un medicament pe
care și doctorul (unul dintre personajele importante ale cărții) îl propune în
lupta cu bolile trupești și sufletești. Cartea prezentată de doamna profesoară
Adela Drăgoi m-a determinat să o citesc ulterior prezentării cu multă răbdare
și m-a făcut să înțeleg cât de important este să înveți să te mulțumești cu ce
ai, dar și mai important este în viață să înțelegi taina fiecărei încercări,
suferințe, neîmpliniri, pentru a putea descoperi frumusețea darurilor
nenumărate pe care Dumnezeu ni le oferă. Pot spune că povestea aceasta nu se va
șterge niciodată din mintea mea, că va
rămâne în sufletul meu ca o adiere caldă de iubire, de care am nevoie și pe care
o să încerc să o pun în practică și să o fac cunoscută celor dragi și nu numai
lor. Lecția de astăzi a fost o lecție de viață minunată, edificatoare, care a
venit ca un balsam în cadrul activității propuse de doamna profesoară.
Reflecții...
"...zilnic, timp de o
jumătate de oră, să-mi citești cu voce tare...în fiecare miercuri și sâmbătă
Nancy te va învăța să gătești...restul dimineților ți le vei petrece cosând cu
mine... după-amiezele îți vor rămâne libere pentru muzică... .
-
O, mătușă Polly, dar nu mi-ai lăsat
nicio clipă liberă pentru a trăi!
-
Dar nu asta faci tot timpul?
-
Bineînțeles că de respirat, voi respira,
chiar și în timp ce voi face tot ce mi-ai spus, dar asta nu înseamnă a trăi...
a respira nu e totuna cu a trăi...".
"...eu pot... pot acum să
umblu! Ah, sunt atât de mulțumită de toate câte mi se întâmplă! Chiar și faptul
că, pentru o vreme, n-am putut să mă folosesc de picioarele mele, mă bucură,
deoarece nu-ți poți da seama cât este de minunat să le ai, decât atunci când ai
fost lipsită o vreme de ele...ʺ
Cu multă dragoste pentru fiecare, Pollyanna
No comments:
Post a Comment