Friday, March 10, 2017

Puţine lacrimi, multă bucurie


 “Puţine lacrimi, multă bucurie” este un ghid spiritual minunat în care găsim tratament pentru multe din frământările vieţii, iar părintele Hrisostom Filipescu ne oferă din plin bucurie sfântă: “Doamne, îmi aşez obrazul la Tine în braţe şi mă odihnesc...”
Elevii şi tinerii din centru au fost sensibilizaţi prin această călătorie în lumea cărţilor şi au fost îndrumaţi să îşi dezvolte orizontul cultural prin lecturarea unor cărţi de suflet.
Mesajul a fost bine receptat de cei prezenţi îi totodată a fost un bun prilej de cunoaştere, comunicare şi socializare a grupului de elevi de la Colegiul Tehnic Energetic cu tinerii din centru. 

























Cosmina Stancu, coordonator centru: Ne-am reîntâlnit din nou într-o ambianţă extrem de plăcută şi potrivită pentru o activitate culturală (la Casa Teuch), pe măsura sensibilităţii vieţii şi operei autorului Antoine de Saint Exupery. De fiecare dată avem parte de ceva nou; faptul că se împletesc cele două laturi: cultură şi spiritualitate face ca activitatea propusă în cadrul Proiectului Dăruind vei dobândi să fie una de excepţie. Tinerii din centru au trăit bucuria reîntâlnirii cu elevii de la Colegiul Tehnic Energetic iar prin cuvintele cărţilor: Micui Prinţ, Citadela şi Puţine lacrimi, multă bucurie, au înţeles că prietenia este extrem de valoroasă, că nu trăiesc singuri, că sunt apreciaţi şi că se pot integra în societate cu ajutorul oamenilor de suflet. 

Prof. Şerban Constantin: “Literatura nu are vârstă şi nici graniţe. De aceea, activitatea desfăşurată îşi propune aducerea în discuţie a unui autor francez valoros Antoine de Saint-Exupery, prin a cărui operă elevii sunt capabili să devină mai receptivi, mai buni, mai atenţi la cei din jur, cu scopul de a-şi forma o sensibilitate proprie. Sperăm că prin acest proiect vom reuşi, dacă nu să intuim întru totul, măcar să ne apropiem de aşteptările pe care elevii le au în faţa unei cărţi, dorindu-ne să contribuim la dezvoltarea lor intelectuală şi spirituală. Faptul că se împletesc cele două laturi: cultură şi spiritualitate face ca activitatea propusă să fie una de excepţie; să se desfăşoare la Casa Teuch într-o ambianţă extrem de plăcută şi potrivită pentru o activitate culturală pe măsura sensibilităţii vieţii şi operei autorului ales. Tinerii din centru au trăit bucuria reîntâlnirii cu elevii de la Colegiul Tehnic Energetic iar prin cuvintele cărţilor: Micul Prinţ, Citadela şi Puţine lacrimi, multă bucurie, au înţeles că prietenia este extrem de valoroasă, că nu trăiesc singuri, că sunt apreciaţi şi că se pot integra în societate cu ajutorul oamenilor de suflet.”
 

Thursday, March 9, 2017

Întâlnire cu cartea - Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului Klaus Kenneth



Întâlnire cu cartea       




Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului


Klaus Kenneth

“De unde aş fi putut bănui că Dumnezeu are pentru fiecare om un rost, un scop, o însărcinare?”




















Această carte extraordinară, cu dezvăluiri zguduitoare, cu marcarea unei experienţe de viaţă unice, mi-a întărit convingerea că « iertarea şi schimbările sunt cu putinţă întotdeauna şi oriunde, atunci când dragostea Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh ne atinge inima ».


         Autorul cărţii, Klaus Kenneth, un elveţian în vârstă de 63 de ani l-a aflat pe Dumnezeul Cel adevărat în Ortodoxie la capătul unei peregrinări de două milioane de kilometri de-a lungul şi de-a latul pământului, vreme de aproape patru decenii.


Marcat de o copilărie nefericită, plină de zbucium şi încercări, porneşte în căutarea Adevărului pe un drum presărat de ură şi moarte, dorindu-şi cu orice preţ să moară, numai că « în clipa în care eram pregătit să mor, mi s-a părut că aud un glas care mi-a zis : « Pentru a putea muri, trebuie mai întâi să fi trăit ».

Acest aspect s-a datorat faptului că toată viaţa a fost invitat afară, chiar şi din pântecele matern, că nu se putea numi nici măcar « fiu rătăcitor » pentru că nu avusese niciodată un tată de la care să plece.

Rugăciunea mamei, înainte ca el să pornească pe drumul bătătorit de îndoieli, neputinţă şi lacrimi, suna cam aşa : « Dumnezeule nu mai pot. Nu mai vreau să trăiesc cu acest copil nenorocit. Te rog să-l iei de la mine… Marie, Maica lui lui Dumnezeu, te rog să-i fii tu de acum mamă lui Klaus. Îl încredinţez grijii tale ».

Poate că a fost singura rugăciune pe care o rostise în ură şi dispreţ faţă de propriul copil, dar a dat roade, pentru că drumul pe care l-a parcurs, indiferent de ţinta pe care şi-a propus-o şi indiferent de calea pe care a urmat-o, a dus în chip minunat la Hristos. Întâlnirea cu Mântuitorul a constituit în viaţa autorului cea mai mare minune de care a avut parte vreodată. Până atunci însă… « o fugă în căutarea unei ipotetice chei a inimii mele… fiecare mică bucurie pe care o aflam îmi părea a fi raiul. Dar, cu durere, aveam să observ de fiecare dată că mai devreme sau mai târziu, omul distruge orice paradis ». Klaus era mai degrabă o frunză moartă pe care vântul o purta pe străduţe, până când va putrezi. Cunoştea doar cântecul morţii. Era făcut din piatră.

A urmat Cartea Tibetană a morţilor, mistica egipteană din vremea faraonilor, ezoterismul, magia, părăsirea corpului, călătorii astrale şi dezintegrarea personalităţii până la experienţa cea mai groaznică şi mai apropiată de moarte : întâlnirea cu Satana, stăpânul întunericului, care, la capătul drumului, voia să îl ducă în persoană spre împărăţia sa, cea a întunericului veşnic.

Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Sa o icoană. Omul căzut are datoria  de a se curăţi prin smerenie, pentru a îngădiu chipului său să se asemene din nou icoanei hristice. Acesta e răspunsul la întrebarea cine sunt eu ?




















După mulţi ani, rostind o rugăciune la Sfântul Francisc de Assisi a fost atins de o putere, a lacrimilor : « Inima mea se preschimbase din nou într-una omenească ».

          « Dacă L-aş fi înţeles pe Dumnezeu, m-aş fi înţeles pe mine şi m-aş fi scutit de multă durere. Viaţa mi-a fost o călătorie prin noapte, iar eu am călcat dintr-o groapă în alta, până când, la sfârşit, am căzut într-o prăpastie adâncă ».

Dumnezeu este viaţă ! Momentul reîntâlnirii cu Hristos l-a reaşezat în firescul vieţii, în normalitate, descoperind marea taină a creştinismului, dragostea : « o astfel de dragoste nu poate fi descrisă, ci poate fi doar trăită ». Noi am fost făcuţi după chipul lui Dumnezeu şi spre asemănarea Sa. Dumnezeu este dragoste, iar dragostea se cere împărtăşită, căci altfel este lipsită de rost. Dorul de înţelegere şi dragoste poate fi insuflat doar de Dumnezeu şi îşi află rostul numai Într-Însul.

«  A fi tu însuţi » nu înseamnă, până la urmă, altceva decât a regăsi chipul şi asemănarea lui Dumnezeu – fiecare în felul său anume, fiecare în ritmul său propriu, fiecare pornind de la punctul său de plecare şi cu « zestrea » ce i-a fost dată, dar împreună- călătorind cu Hristos.

Multe taine ale vieţii ne vor rămâne ascunse, întrucât ele nu sunt făcute pentru a fi înţelese. Doar cel ce este pregătit să îşi asume riscul « credinţei » va învăţa să « vieţuiască ». Doar cel ce se deschide spre a parcurge lungul drum de la minte la inimă Îl va întâlni pe Dumnezeu în sine, în alţii, pretutindeni – poate cândva chiar şi în vrăjmaşi.

« Dumnezeu mă purta de mână prin viaţă, prin pustie şi, uneori, prin suferinţă. El era mereu de partea celor singuri şi daţi la o parte… pur şi simplu îi iubeşte. Despărţirea de Dumnezeu e iadul ».

Aceasta e taina vieţii : harul rugăciunii aduce veşnicia şi este cheia vieţii de după moarte - calea de la minte la inimă. Dragostea e singura limbă şi singura putere pe care toţi o înţeleg. Dragostea de negrăit a lui Dumnezeu pluteşte asupra noastră, la fel ca înainte de facerea lumii. Cel ce îşi va deschide inima sa o va primi.

Klaus Kenneth a fost prezent la Sibiu în cadrul unei conferinţe pe tema acestei cărţi, organizată în aula Facultăţii de Teologie de A.S.C.O.R şi Editura Agnos. El a mărturisit că nu este povestea lui, ci a milei lui Dumnezeu. A reiterat drumul propriei vieţi, din copilărie trecând prin multe încercări, prim marile religii (hinduism, budism, islam), ajungând finalmente în chip minunat să-L descopere pe Mântuitorul Hristos în Ortodoxie, afirmând că esenţa Ortodoxiei e firea omului, iar Biserica Ortodoxă este firea în care Dumnezeu l-a creat pe om, parafrazându-l pe Rafail Noica.

Consideră că singurătatea este cea mai mare suferinţă din lume şi dacă ajungem la smerenie, vom constata că « smerenia este singurul domeniu în care nu putem fi urmăriţi de demoni ».
          Această carte vine ca un răspuns pentru toţi cei care mai au încă îndoieli şi se află într-o căutare permanentă de Adevăr.

Citind-o veţi descoperi că Mântuitorul Hristos este « Calea, Adevărul şi Viaţa !

Gânduri de suflet

        
  “POLLYANNA” e o carte frumoasă, iar cărțile frumoase nu le atingi cu analize clinico-abstracte, așa cum nu pui mâna umedă și murdară pe fluturi – Editura Humanitas

          Am primit această carte minunată în urma participării cu elevii la un concurs destinat importanței orei de religie în viața lor, iar "întâlnirea" cu povestea Pollyannei m-a ajutat sa îmi reașez în suflet valori morale autentice, pe care să le împărtășesc elevilor și nu numai lor, pentru că prezentarea cărții în cadrul activităților din cadrul proiectului cultural-filantropic "Dăruind vei dobâdi" a fost extrem de bine primită, apreciată și îndrăgită de tinerii din Centrul de Zi al Persoanelor cu Dizabilități, de elevi, profesori și de către toate persoanele implicate în proiect. Am prezentat-o ulterior în cadrul orelor de religie și o recomand cu drag părinților, fiind un model  la care se pot raporta și un reper important în educarea copiilor.

            Din această carte am descoperit împreună taina mulţumirii prinsă în jocul pe care fetiţa l-a învăţat de la tatăl ei şi pe care l-a împărtăşit tuturor oamenilor pe care i-a cunoscut, reuşind să schimbe atitudini, vieţi, destine: “dacă mereu cauţi lucruri bune şi frumoase, cele urâte şi rele dispar...” iar îndemnul Părintelui Teofil confirmă acest lucru: “Cartea aceasta am cunoscut-o în anul 1944. Aveam, pe atunci, cincisprezece ani. Ea mi-a fost de mare folos, mai cu seama prin tema ei. Din ea am aflat că un creştin trebuie să fie mereu mulţumit, pentru că Dumnezeu aşa îl vrea pe om, să fie mulţumit. Citind această carte, am luat aminte la tema ei, am luat aminte la faptul de a fi mulţumit şi, cu toate că nu mi-am urmărit mulţumirea în mod artificial, am avut în vedere totdeauna să mă mulţumesc cu ce mi-a rânduit bunul Dumnezeu. Cartea mi-a plăcut mult atunci când am citit-o pentru prima dată şi mi-a părut rău că n-am regăsit-o de-a lungul anilor ce au trecut, deşi mereu m-am interesat de ea şi am recomandat-o celor cu care am venit în legătură”.

Moisa Karina, elevă, clasa a-X-a A: "Deși Pollyanna pare a fi o carte destinată exclusiv copiilor, constați ascultând povestea prinsă în taina mulțumirii că, din contră, Pollyanna constituie un impuls, un îndemn spre conturarea unor valori autentice cu puternică amprentă creștină. Autorul creează un personaj inspirațional mai ales dacă îl percepem din perspectivă creștină. Jocul mulțumirii, pe care fetița îl propune fiecărei persoane cu care interacționează devine un joc al schimbării interioare, un medicament pe care și doctorul (unul dintre personajele importante ale cărții) îl propune în lupta cu bolile trupești și sufletești. Cartea prezentată de doamna profesoară Adela Drăgoi m-a determinat să o citesc ulterior prezentării cu multă răbdare și m-a făcut să înțeleg cât de important este să înveți să te mulțumești cu ce ai, dar și mai important este în viață să înțelegi taina fiecărei încercări, suferințe, neîmpliniri, pentru a putea descoperi frumusețea darurilor nenumărate pe care Dumnezeu ni le oferă. Pot spune că povestea aceasta nu se va șterge  niciodată din mintea mea, că va rămâne în sufletul meu ca o adiere caldă de iubire, de care am nevoie și pe care o să încerc să o pun în practică și să o fac cunoscută celor dragi și nu numai lor. Lecția de astăzi a fost o lecție de viață minunată, edificatoare, care a venit ca un balsam în cadrul activității propuse de doamna profesoară.



             Reflecții...

"...zilnic, timp de o jumătate de oră, să-mi citești cu voce tare...în fiecare miercuri și sâmbătă Nancy te va învăța să gătești...restul dimineților ți le vei petrece cosând cu mine... după-amiezele îți vor rămâne libere pentru muzică... .

-          O, mătușă Polly, dar nu mi-ai lăsat nicio clipă liberă pentru a trăi!

-          Dar nu asta faci tot timpul?

-          Bineînțeles că de respirat, voi respira, chiar și în timp ce voi face tot ce mi-ai spus, dar asta nu înseamnă a trăi... a respira nu e totuna cu a trăi...".

"...eu pot... pot acum să umblu! Ah, sunt atât de mulțumită de toate câte mi se întâmplă! Chiar și faptul că, pentru o vreme, n-am putut să mă folosesc de picioarele mele, mă bucură, deoarece nu-ți poți da seama cât este de minunat să le ai, decât atunci când ai fost lipsită o vreme de ele...ʺ

Cu multă dragoste pentru fiecare, Pollyanna

PROIECT CULTURAL: DĂRUIND VEI DOBÂNDI


PROIECT CULTURAL: DĂRUIND VEI DOBÂNDI


Denumirea activităţilor:



"O CARTE PENTRU SUFLETUL MEU"

“CUVINTE CARE ZIDESC ȘI FAPTE CARE RODESC ”;

“LASĂ HRANA SĂ-ȚI FIE MEDICAMENT ȘI MEDICAMENTUL HRANĂ”; ”CITESC ȘI DĂRUIESC”;

“COLINDUL SFÂNT ȘI POVESTEA NAȘTERII PRUNCULUI DIN BETHLEEM”,

”UN DAR DE SUFLET”: Activități cu caracter cultural- filantropic



Nivelul/nivelurile de învăţământ: liceal


Numărul elevilor din şcoală: 581


Numărul cadrelor didactice din şcoală: 45


Unităţi şcolare implicate:  Colegiul Tehnic Energetic


Parteneri: Asociaţia Diakoniewerk Internaţional, Centrul Ocupaţional Pentru Persoane cu Dizabilităţi, Sibiu; Casa Teuch – incintă Erasmus; Facultatea de Ştiinţe Agricole, Industrie Alimentară şi Protecţia Mediului



Coordonatori activitați/proiect: Prof. Drăgoi Adela, profesor, tel 0745416925, e-mail: adeluta_com@yahoo.com; Pau Monica, consilier educativ, tel 0751209072, e-mail mo72lu@yahoo.com



Profesori implicaţi în proiect: Rotărescu Daniela - director adjunct, Şerban Constantin, Teaşcu Angela – responsabil resurse umane, Iliaş Denisa, Mocanu  Popa Crina (psiholog), Damian Mircea, Deaconescu Rodica, Rotar Monica, Fărcaş Lazăr Mariana, Talpoş Adriana, Soare Constanţa, Borza Anca, Buruga Maria -  bibliotecar



 Proiectul cultural- filantropic “Dăruind vei dobândi”  s-a născut din dorinţa de a oferi o rază de lumină tinerilor cu dizabilităţi. Elevii noştri au vut ocazia să cunoască tinerii şi modul lor de a a trăi şi privi viaţa cu încredere, optimism, certitudini, speranţe; dorinţa de a lega prietenii cu tineri care să se implice în integrarea lor în societate. Proiectul se derulează pe perioada 2013-2017 şi cuprinde mai multe activităţi dintre care amintim:



“Citesc şi dăruiesc”: a fost marcată a XIV-a ediţie a  „Târgului  de Carte şi Revistă Religioasă”, Biblioteca Astra, activitate cultural-religioasă, în vederea cunoaşterii valorilor moral religioase şi înţelegerii importanţei lecturii moral-religioase în viaţa tinerilor.



“Lasă hrana să-ţi fie medicament şi medicamentul hrană”, activitate desfăşurată în cadrul Săptămânii Educaţiei Globale în parteneriat cu Facultatea de Ştiinţe Agricole, Industrie Alimentară şi Protecţia Mediului: dezbatere, eseuri, expoziţie de carte sub genericul: “Citesc şi dăruiesc” în Sala Festivă a Colegiului Tehnic Energetic şi Workshop la Sediul instituţiei implicată în proiect.